Discutii.
Trei ani in urma…
‘’-…Imbraca-te.Ceva negru ai?Roag-o pe bunica sa-ti caute ceva.Mergi cu noi.Deja e timpul…Trebuie sa te deprinzi de pe acum si sa te inveti,sa vezi cum si ce trebuie sa faci la inmormintari.Ti-a spus cineva de obiceiurile care le respectam cind cineva moare?...Nu conteaza,vei invata.Trebuie sa te pregatesti,ca eu cu bunic’ta tot nu avem mult de…
-Nu ma imbrac.Nici nu am nimic negru.Niciodata nu poti spune cind e timpul de a te pregati de moartea cuiva.Pentru asta nu se gateste…Nu merg.Nu vreau.’’
Nimeni nu vrea sa vorbeasca despre moarte.Ei nu doar ca nu se gindesc la ea,dar si nici nu poti termina fraza ‘’dar daca nu voi ajunge la ziua de miine si voi…’’ si rapid raspund cu agresivitate ‘’ Doamne fereste,nu vorbi prostii!!!’’
Eu nu vorbesc prostii.Problema nu e in mine,ci in voi.Spuneti ca eu mereu ma gindesc la rau,pe cind singuri va ginditi la rau.Si voi chiar la rau,eu nu.Eu gindesc cu citeva zile,ore,poate secunde inainte.Eu va zic ce poate sa se intimple.Stiu,va este frica,de aceea ma opresc si nu va acuz raspunsul vostru catre gindul meu.Va inteleg.Eu tot ma tem de moarte,dar nu inseamna ca trebuie sa ma tem de a vorbi despre ea.De ce nu va ginditi ca eu va provoc la o clipa de recreatie,de gindire.Va provoc la o realitate dureroasa,dar care este,si nu o putem schimba.Ginditiva cit de usor va fi daca vom vorbi despre moarte.Ne vom linisti…pe cind putem tacea,nepreluind niciodata tema aceasta,si sa coacem in noi aceasta teama.Daca nu vorbesti de ea,nu inseamna ca nu va veni.)
Iar ce consta cu moartea unui om,cum am mai zis,pentru asta nu trebuie sa fii invatat,asta se invata pe parcursul vietii.Faptul ca voi merge mereu la inmormintarile strainilor nu garanteaza ca imi va fi mai usor la inmormintarile apropiatilor.E cu totul altceva.
‘’- Cind voi muri,ma vei boci?’’
[BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort.]
Nu ti’as raspunde.Nu pot spune ce voi face,si daca voi face.Nu promit ca raspunsul va fi corect.Dar…ti’am raspuns.: Nu.
Stiu ca nu ti’a placut ce am zis.Sa-ti zic de ce? Crezi ca faptul ca esti o persoana cu 30 de ani mai in virsta ca mine,ma obliga sa ‘’nu’ti raspund inapoi’’ si sa raspund ce TREBUIE,nu ce VREAU.
Si totusi,nu te voi boci.Dupa al 2’lea sens al bocetului,care de cele mai multe ori e adevarata,detest improvizatia.Nu mi’a placut prefacutul plins si jalea care am vazut'o la inmormintari.De ce aceea nu’mi place ca se numeste obicei,pentru ca e ca o obligatie de a se boci.
Si totusi…nu promit sa nu te bocesc.Posibil sa nu imi dau seama de moartea ta,si sa te vreau inapoi.Nu pling in hohote,tin in mine…Dar cine stie…Moartea schimba omul,si poate te voi boci.Poate nu in fata tuturor.Poate nu ca sa bocesc ca in sensul al doilea,ci sa pling cu durere,si cuvinte(mai stii…).
Am trecut de o inmormintare,Bunele.Si nu am indeplinit cele mai importante obligatiuni pe care vroiai sa le insusesc.Dar am asistat la ele.Si asta si mi’a scurs lacrimile.Ma durut sa vad cum fiicile isi plingeau tatal,si cita durere persista in orice suspin.Mai mult am plins nu pentru nanul meu care pe neasteptate,plecase din viata,ci pentru verisoarele care au ramas sa-l pomeneasca vesnic.Nu ma considera fara inima ca nu am plins dupa el.Nu am considerat ca am avut dreptul de a plinge,pentru ca in viata,rar il vedeam(o mare greseala).
‘’-…Imbraca-te.Ceva negru ai?Roag-o pe bunica sa-ti caute ceva.Mergi cu noi.Deja e timpul…Trebuie sa te deprinzi de pe acum si sa te inveti,sa vezi cum si ce trebuie sa faci la inmormintari.Ti-a spus cineva de obiceiurile care le respectam cind cineva moare?...Nu conteaza,vei invata.Trebuie sa te pregatesti,ca eu cu bunic’ta tot nu avem mult de…
-Nu ma imbrac.Nici nu am nimic negru.Niciodata nu poti spune cind e timpul de a te pregati de moartea cuiva.Pentru asta nu se gateste…Nu merg.Nu vreau.’’
Nimeni nu vrea sa vorbeasca despre moarte.Ei nu doar ca nu se gindesc la ea,dar si nici nu poti termina fraza ‘’dar daca nu voi ajunge la ziua de miine si voi…’’ si rapid raspund cu agresivitate ‘’ Doamne fereste,nu vorbi prostii!!!’’
Eu nu vorbesc prostii.Problema nu e in mine,ci in voi.Spuneti ca eu mereu ma gindesc la rau,pe cind singuri va ginditi la rau.Si voi chiar la rau,eu nu.Eu gindesc cu citeva zile,ore,poate secunde inainte.Eu va zic ce poate sa se intimple.Stiu,va este frica,de aceea ma opresc si nu va acuz raspunsul vostru catre gindul meu.Va inteleg.Eu tot ma tem de moarte,dar nu inseamna ca trebuie sa ma tem de a vorbi despre ea.De ce nu va ginditi ca eu va provoc la o clipa de recreatie,de gindire.Va provoc la o realitate dureroasa,dar care este,si nu o putem schimba.Ginditiva cit de usor va fi daca vom vorbi despre moarte.Ne vom linisti…pe cind putem tacea,nepreluind niciodata tema aceasta,si sa coacem in noi aceasta teama.Daca nu vorbesti de ea,nu inseamna ca nu va veni.)
Iar ce consta cu moartea unui om,cum am mai zis,pentru asta nu trebuie sa fii invatat,asta se invata pe parcursul vietii.Faptul ca voi merge mereu la inmormintarile strainilor nu garanteaza ca imi va fi mai usor la inmormintarile apropiatilor.E cu totul altceva.
‘’- Cind voi muri,ma vei boci?’’
[BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort.]
Nu ti’as raspunde.Nu pot spune ce voi face,si daca voi face.Nu promit ca raspunsul va fi corect.Dar…ti’am raspuns.: Nu.
Stiu ca nu ti’a placut ce am zis.Sa-ti zic de ce? Crezi ca faptul ca esti o persoana cu 30 de ani mai in virsta ca mine,ma obliga sa ‘’nu’ti raspund inapoi’’ si sa raspund ce TREBUIE,nu ce VREAU.
Si totusi,nu te voi boci.Dupa al 2’lea sens al bocetului,care de cele mai multe ori e adevarata,detest improvizatia.Nu mi’a placut prefacutul plins si jalea care am vazut'o la inmormintari.De ce aceea nu’mi place ca se numeste obicei,pentru ca e ca o obligatie de a se boci.
Si totusi…nu promit sa nu te bocesc.Posibil sa nu imi dau seama de moartea ta,si sa te vreau inapoi.Nu pling in hohote,tin in mine…Dar cine stie…Moartea schimba omul,si poate te voi boci.Poate nu in fata tuturor.Poate nu ca sa bocesc ca in sensul al doilea,ci sa pling cu durere,si cuvinte(mai stii…).
Am trecut de o inmormintare,Bunele.Si nu am indeplinit cele mai importante obligatiuni pe care vroiai sa le insusesc.Dar am asistat la ele.Si asta si mi’a scurs lacrimile.Ma durut sa vad cum fiicile isi plingeau tatal,si cita durere persista in orice suspin.Mai mult am plins nu pentru nanul meu care pe neasteptate,plecase din viata,ci pentru verisoarele care au ramas sa-l pomeneasca vesnic.Nu ma considera fara inima ca nu am plins dupa el.Nu am considerat ca am avut dreptul de a plinge,pentru ca in viata,rar il vedeam(o mare greseala).
Si…nu-mi mai vorbi de moarte,Bunele…numai nu tu,numai nu despre moartea ta.Nu iti permit sa readuci durere,cind esti in viata,cind nu e nevoie. Traieste linga noi.Traiti linga noi,si profitati cu zimbete,acum ca intr’adevar,miine putem sa nu va mai vedem.
''-Buna ziua,cum la voi cu sanatatea?
-Tat ii bine,ne tinem cit putem,asa'i la batrinete.Multumim Domnului in fiecare dimineata ca am deschis ochii si am inceput o noua zi....''
Si cineva intreba cine se multumeste cu orice minut din viata?
Raspunsul e evident.Acei oameni,care stiu ca,poate,aceasta rasuflare este ultima.
si rapid raspund cu agresivitate ‘’ Doamne fereste,nu vorbi prostii!!!’’
RăspundețiȘtergereda....shtiu povestea asta
:D :)
RăspundețiȘtergere