Intelegem, uitam si adormim.

Ridicol e sa crezi ca iti apartine ceva, ce niciodata nu a fost al tau))) Si mai naiv e sa crezi si sa vreai asta! Provoaca pofta dupa care dispare de tot. Dragostea...
E enervant sa te simti folosit, iar asta fiecare din noi traieste. Perioada cand persoana draga iti lipeste minciuni...gratis. :)
Si e de ajuns sa oferim atentia ca sa vrem sa credem in ea. E dureros, nu neg, cand constientizam ca am pierdut nu doar ce nu am avut, dar si ceea de ce aveam nevoie candva...Dumnezeu face totul cu un oarecare scop. Adica, daca gasesti ceva pe drum, nu e pentru ca meriti, dar ca sa fii dator si sa-ti prelucrezi puterile pana la anumita valoare. Sau isi bate joc cineva de tine, dintr-o parte, sau e o incercare. Stii tu, cand soarta iti arunca pietre pentru a te ajuta la construirea unui zid, dar tu le primesti ca pe niste lovituri.  Probabil ai vrut candva prea multe, si te rasplateste cu acest ''multe'' tot odata...tocmai atunci cand nu le poti utiliza corect.
Pasiunea....nu e ce credeti, focul ala dintre doi oameni, dar e doar atractia ce amesteca timpul cu ''nu la timp''. Adica, iti pare ca iubesti atunci cand nu vezi reciprocitatea-n sentimentele celuilalt pan' la momentul intersectiei cu ele. Si dupa...ce faci tu? Fugi...Pentru ca, da, evident, nu iti iai asupra ta asa responsabilitate mare.
Cica dragostea la prima vedere nu se compara cu cea, cand realizezi ca iubesti...Si poate e corect...Poate timpul face multe si pasiunea nu ramane a fi doar acea cireasa de pe tort care indulceste trecutul si e cauza amintirilor din tinerete. Morala e una....Si fiecare din noi o cunoastem odata cu regretele. Sa zambesc? Sau sa adorm si sa uit?  Oh, am uitat din nou sa aranjez totul in ordine..Intai uit, apoi adorm, si la sfarsit- zambesc. Pentru ca si eu si tu, si chiar poate noi, ne vom intalni candva....Si vom trai alte povesti...alte pasiuni..alte promisiuni...Decat sa torn apa fierbinte pentru a umfla visele, prefer sa absorb macar o picatura...un gat de realitate. De aia amara...)