Vis vs Realitate

Urmăm doar vise din plăcere,
Suntem naivi că vom avea
Orice, şi ceea ce vom cere
Deodată-n mâini va apărea.
Dar nu! Sunt vise. Da, poate se materializează, dar doar unul din ele...de a prelungi sentimentul ăla de satisfacţie a inimii. Fericirea produsă de măcar gândul că "poate..."; dar poate nu...şi probabilitatea e mult mai mare, înclinată spre un refuz. Trebuie să ne deprindem cu faptul că sunt şi căderi...Sau, sunt pur şi simplu oameni care nu-s gata să întreţină careva sentimente, indiferenţa fiind unicul bariem. Îmi cer scuze, dar chiar nu putem modela ce simte altcineva, excepţie face trezirea sentimentelor, dar dacă baza e indiferenţa, mai schimbi ceva?! Şi totuşi, putem deţine controlul asupra reacţiilor noastre...Da, tu poţi! Tu poţi răspunde factorilor externi la fel cu sentimente. Poţi fi agresiv sau respectiv, destul de liniştit. Poţi alege tu starea de spirit şi gradul de importanţă a acestui om ce înseamnă ceva... Noi avem nevoie de grijă. Dar visele nu fac legătura. Este o anumită limită....Limita între iluzii şi îndrăgosteală. Eu o simt şi vă sfătui şi pe voi, dragi fete, care cred că un băiat prin "micuţo" şi alte diminutive plăcute de dimineaţă, chiar doresc ceva..pentru că nu mereu lumea colorată care o presoară asupra voastră o persoană, e calea spre ceva mai apropiat. Fiecare cu scopurile sale bine conturate are nevoie de o distragere de la oboseală, tu fiind asta. Nu trebuie de luat totul în serios sau prea aproape de inimă. Poate spun ceva greşit şi la voi nu merg spre asta consecinţele, dar asta tu hotărăşti, dacă presupusul "mai mult ca prieten(ă)" are sau nu preferinţe şi motive concrete, serioase către tine. Uneori realitatea doare, dar nu şi atunci când o observi la timp. E neapărat să fii paralel cu ea, chiar când visele formează un puzzle. Ştiu...e plăcut să adormi gândindu-te că, uite, mâine poate va veni înapoi... Şi la fel de stupid e să crezi şi să creşti în tine minciunile astea în continuu. În momentul când vei realiza că e absurd, vor apărea întrebări duble..se va tranforma în boală...S-a transformat în insomnie. Chiar dacă amintirile s-au cicatrizat iar romantica din filme şopteşte: Bucură-te că ai avut şi tu parte de asta!
Întrebări, răspunsuri, contraziceri...Vise..Din nou realitate...Şi încă un răsărit alături de o fantomă din trecut, memoria ei amplasată în cartea telefonică de lângă pernă...
- Neaţa.