Sunt bine. Sunt.

Să știți că un kilogram de cosmetică totuși amăgește oglinda. Da...
Și pe voi. Trebuie să știi cum să ascunzi părțile întunecate și adâncite de sub ochi cu fon de ten, deși asta nu acoperă nopțile plânse și nedormite...
Trebuie să poți stăpâni mâinile care tremură pentru a lucra atent cu linierul pe ochi...deși ochii sunt triști, poți.
Poți când trebuie. Iar acum trebuie...
Trebuie să arăți bine chiar dacă cineva îți roade sufletul. Chiar dacă ai nevoie de cel mai important ''ruj'' care schița zâmbetul pe buze...Chiar dacă te ucizi.
Să știți că sunt unele momente când ți-e indiferent că plângi la stația de troleibuze și lumea te vede. Da...
Ți-e totuna că ai uitat să nu faci public durerea și ai uitat că oamenilor nu le pasă. Lui îi păsa...
Sunt nopți în care nu poți adormi pentru că ceva te apasă.
Sunt altele în care nu vreai să adormi pentru că te ruga cineva cândva...și tu speri că-i vei auzi respirația acum. Și râzi...pentru că știi că înnebunești. De dor.
Să știți că e greu să ții un om în viață...dar și mai greu să te convingi singur pe tine că trebuie să trăiești. E greu.
Un kilogram de cosmetică totuși îți amăgește personalitatea...
Măcar cumva să mă toneze în alte culori, ca să nu mă sperii de adevărata eu, nu?
Aiurea e, că totul ține destul de puțin...amăgeala ține câteva minute. După oricum rămâi în întuneric...cu un pahar de vin și fără tine.
Știți că noi ne fardăm ca să reținem lacrimile? Mai rău ca durerea din suflet e rimelul care curge în formă liniară pe față, spălând restul bredului pe care băieții nu-l iubesc, dar fără de care fetele nu pot.
E greu să faci ceva tot pentru altcineva...Să suni și să deranjezi viața cuiva doar de atâta că ție nu ți-a trăi, ca de exemplu. Și aici intervin eu cu scuzele mele...
E greu să te trezești de la coșmaruri...dar și mai greu e să visezi și să te trezești într-un coșmar, care se numește viață, de fapt.
Și, știu că nu știți, la fel cum știu că e o tautologie ce am scris mai devreme, dar...e insuportabilă tăcerea dacă nu o poți utiliza fără vocea lui. E greu să nu strigi când îți amintești că nu ai la cine striga.
Mai am nevoie de un kilogram de fon de ten ca să nu mai simt cât de sărate-s lacrimile, nu de viață...Punct.
...''Fără tine e imposibil''