'' Fluturași în stomac. ''

Pentru că toţi spun că-s simpli hormoni. Ceea ce alții îi numesc fluturași din stomac.
Şi ea contrazice orice frază...Pentru că ştie că iubeşte. Că simte ceva neexistent, pentru că iubirea nu există. Crede în momentele de viaţă, care ar trebui să ofere experienţă. Dar ea primeşte un pic de speranţă în ceea ce crede, în schimb primind tu acea experienţă.
Şi, ştii...Tu tare bine ştii că o va durea.
Şi îi promiţi, poate chiar ţie, că nu o să fii ca anteriorul şi nu o să spui vorbe goale.
Poate de atâta şi nu spui nimic dar taci.
Îţi promiţi că vei oferi reciprocitate...doar ea îţi oferă atâtea...şi nu faci nimic altceva decât a îi oferi ce îi promiţi ei. Şi poate vreai mai mult, dar nu vreai să oferi ceva fals...ceva ce nu simţi. Doar îţi pare.
Simpli hormoni. Atraşi de dragostea nebună pe care o simte ea pentru tine.
În fiecare sărut.
În fiecare cerinţă.
În fiecare lacrimă pe care o şterge şi uită de tot, doar te iubeşte.
Se luptă pentru ultima părticică de iubire din lume...Îşi apără inima prin argumente în faţa societăţii, pe când tu, da...Tu, nu îi demonstrezi ei că ai inimă, ci pasiune.
O pasiune pe care o numeşti tu iubire, deşi Ea e o altă etapă numai că deja, în comparaţie cu altele, găteşte, te hrăneşte şi îţi oferă un acoperiş sub care împarte cu tine tot ce are. În inimă.
O mulţumeşti şi punct.
Doar eşti recunoscător că te iubeşte şi că are grijă de tine...Şi răspunzi şi tu cu un '' Eu tot '' care te scapă de sentimentul te vinovăţie. Atât.
Nu te stărui să o faci fericită, aşa cum ştii că existenţa ta e fericirea ei şi ce dracu', îi ajunge şi-atât, de ce să-ţi mai cobori orgoliul pentru a obţine şi tu plăcerea asta...
Care schimbă băiatul ce iubeşte. Care nu te-a schimbat pe tine...tu doar iubeşti mai mult relaţia cu mândria ta decât cu Ea.
Da, tu îi aduci flori. Ca să-i arunci în faţă un '' Na, să nu zici că nu fac nimic pentru tine'' După care, hah, i-ai plătit iubirea pentru o anumită perioadă şi nu mai e nevoie să te gândeşti unde şi cum să o mai scoţi din casă pentru a o face să râdă, doar e de ajuns ca tu, să stai lângă ea.
Şi cineva o să-i deschidă ochii.
O să-i fie frică că e drept. Dar e deşteaptă, iubeşte realitatea...chiar de trăia în naivitate şi  cu nişte ochi frumoşi.
Tu, nu te-ai schimbat nici pentru ea şi nici cu Ea.
Tu nu ai înnebunit de dragoste. Nici nu ai fost gata să o faci. Nu ai făcut-o.
Tu nici măcar cunoştinţă cu părinţii nu îi faci, spunându-le '' Uite, asta e proasta care mă îndoapă cu atenţie şi grijă''. Nu o să spui asta nici prietenilor... din simplu fapt că este aşa şi ai cu ce te mândri, te alimentezi tu.
Totuşi, ai învăţat şi tu să găteşti, dar nu mâncarea ce ţi-o face ţie, ci aşteptările spre viitor. Îi spui că... O să fie o zi când o să dispară dragostea, doar Oamenii se satură într-un moment dat unul de altul. O pregăteşti.
Dar nu...
Asta hormonii dispar.
Simplii şi aceiaşi hormoni.
Pe care îi acceptă deja şi ea...doar nu o iubeşti. Iar ăsta e un argument bun pentru un sfârşit.
O să fie o zi.