Gust de cafea amară și rece.

Adormi cu gustul sărat după plâns.

Iar dimineața te cuprinde o frică.

În oglindă, oricum dăruiești un surâs

Pentru a trăi fericit, adică,

Să uiți.

 Te amăgești prin iluzii,pe care,
Le-ai avut mereu la dispoziție.

Deja urmezi altă cale,

Și te-ai axat pe altă poziție,

Pe indiferență.

Revii la trecutul cu care te distrezi,

Văzândul din alt punct de vedere,

Ca amintirile să nu le păstrezi

Și să n-ai parte de revedere.

Cu viitorul.

Îți place să te mintă, pe când,

Evident că știi adevărul.

Și toți vor dispărea în curând,

Chiar și dorul.

Și eu.

Privești interlocutorul dar oricum,

În cap răsună melodia din căști.

Și zâmbești gândind, precum,

Ca el nicicând nu mai găsești.

Dar iubești.

Rezultatul doare, iar visele,

Par stupide, rămân în urmă,

Ca pentru ani, așa zisele

Relații de prietenie, să adoarmă.

Pentru iubire.

Dar  de ani oricum te ții,

Îți joci rolul mai departe,

Sentimentele-ți  abții,

Și emoțiile-aparte.

De noi.

Pleci, odată cu sfârșitul pieselor,

Împreună cu apusul soarelui,

Cu realizarea viselor

Și întunecarea cerului.

A stelelor.

Realitatea te ucide, presează amintiri.

Dorința de întoarcere îți fură nopțile...

Motivează despărțiri.

Distruge mințile.
Ale noastre.

Cu ce rămâi? Doar cu regrete.

Și poze-n viața de afară.

Și iar privești doar în perete.

Cu gustul de cafea amară.

Și rece.
                                                                                                                                           (Creație proprie)