O zi înainte...

Nu că nu-s mulțumită de viața care mi-a oferit-o mama, ceea ce și este cadoul ei de ziua mea, dar nu îmi iubesc ziua de naștere.
Nu pot să am același entuziasm ca la alții...chiar mai mult....ziua în care îngrop încă un an trecut și îmbătrînit, e ziua în care conștientizez, că mâine e data de 13, când eu mai adaug la zilele mele de la naștere încă un filmuleț de un an....
Și aici și totul se întâmplă...tristețea, melancolia, durerea asta, care ar trebui să fie (poate) o bucurie, ca la alții, la mine nu este. Astăzi...pot din nou spune, că mîine, după idee, voi fi mai mare....Deși evident că o zi nu schimbă viața ta cu ceva mai mult. E o zi simplă....când atenția ta o acaparează fiecare care te are în rețelele de socializare, iar numai să ai curajul să schimbi data zilei tale de naștere, nimeni nu te va felicita, pentru că nu ține minte....de aia și n-o faci :)

Astăzi...e o zi importantă, când încă mai am timp pentru a face ceva, înainte de a intra în altă pagină a vieții....
Astăzi, mai am timp să corectez zilele rele și să picur cu minciuni zilele mult prea sincere, ca să le adaug mai multă bucurie pentru ziua de mâine...Mâine e ultima zi când mă mai simt mai copil decât voi avea ocazia să mă simt începând cu poimâine....
Și iubesc cadourile, chiar dacă nu ziua de naștere.....Iar cadouri, nu vreau altele decât cuvinte sincere și poate...lacrimi de fericire....Și să ajung la sfârșitul zilei să zâmbesc gândind: Am trăit până în această zi, având alături persoane, care nu mi-au făcut doar această zi specială în fiecare an, dar au fost alături 15 ani pe când azi....mi-au amintit de ei.
P.s. Mă aștept la o zi cu surprize ale soartei interesante...așa cum e Vineri, 13.