Pact cu moartea.

....Pasii lui erau urmati de loviturile pietricelelor inchegate de nisip, care in graba, pareau cele mai grele, iar picioarele obosite fiind mult prea aproape de pamant. Respiratia grea ramanea a fi ultima, iar intorsaturile in urma, desi el stia ca sunt o piedica si scad din viteza, se repetau tot mai des. Frica a ajuns a fi slabiciunea sa si ochii speriati o reflectau. Readucandu-si privirea inainte, dupa o mica pauza, a inceput sa alerge mai departe...Rugaciunea s-a gasit a fi ajutorul de incredere in acel moment, mai ales cand vedea ca se apropie de Ea...Stia ca daca se opreste, oricum nu scapa, dar dilema constata in aceea ca nu intelegea de ce sa se teama mai tare: ca inainte e moartea sau ca e adevarul? De adevar nu fugi niciodata...chiar daca il gatui cu minciuni si ii mai presori si indulcitor asupra sa. Iar moartea va fi o scapare mult prea usoara...Atunci, a inteles cat de rau ii pare pentru tot raul provocat oamenilor. Si-a incetinit mersul. A acoperit fata cu mainile tremurande si lacrima a pus capat staruintelor. S-a predat. Si stia ca in fata lui statea nu mai mult decat o iluzie, asta si i-a motivat stoparea. Niciodata nu a fost mai puternic decat Ea. Nici dupa moartea sa, cand totul a luat sfarsit. Se invinuia pe el si mereu isi repeta ca acela e raspunsul la toate pacatele facute. Cu parere de rau, nici macar nu reusise sa le indrepte...Doar atat de putin timp a trecut de la inchiderea sicriului si acum...ea e in fata sa. Era la curent cu posibilitatea de a innebuni, poate de la asta si fugise. Vroia sa o cuprinda, macar atat. Jocul acesta il facea si mai confuz....realitatea nu o deosebea de imaginatia sa iar personajul ce il ''bucura'' cu prezenta in fiecare zi inca nu a fost inteles de el.
- Aici e moartea...
A dat mainile in jos si a prins curajul de a mai face o miscare. Deja teama se axa pe dorinta lui de a o simti, care nu vroia sa fie neindeplinita.
Un pas...al doilea...inca trei si...
- O cuprind!
Totul s-a terminat cu un suras de placere.Visul era prea adevarat si el supravietuia numai in asa fel. Tumoarea lui crestea si neavand de ales,astepta o noua revedere cu acel inger. Cu inima rece si mult prea frumoasa pentru a fi evitata. Chiar si in vis.