Let me alone!

Sunt obosită....Am obosit de celularul meu plin de notiţele, care se amplifică cu fiecare insomnie....
Mă doare totul. Inclusiv buzele, de la muşcăturile provocate de coşmaruri.
Mi-e frică. Mi-e frică de "frica de dimineaţă", când mă trezesc şi simt dureri în suflet. Dureri de care nu pot scăpa de ani întregi.
Simt lipsa...familiei, în primul rând. Şi în al doilea lipsa lui.
Şi ce simt cel mai des...de câte 4 sau chiar 24 ori pe zi...e nervozitatea. Mă enervez. Cum zice şi prietena mea Irina: câteodată sunt momente când deranjează şi faptul că cineva respiră. Egoist şi obijduitor, dar adevărat.
Mă enervez pe orice persoană care nu vine la timp.
Mă enervez când mi se spun lucruri care nici măcar nu-s gândite.
Mă enervez că trebuie să pierd timpul ascultând oameni nesemnificativi.
Mă enervez să văd indiferenţă în oamenii dragi. Indiferenţa atât de ironizată, pentru că altfel nu-şi pot manifesta nervii interlocutorii.
Mă enervează suneria până la ora 12. Mai ales când e vecina.
Mă enervează când eu dorm dar cineva trebuie să-mi întrerupă visele.
Mă enervează că mulţi pot face concluzii fără să se gândească dacă sunt corecte. Şi din nou pierd timp...
Mă enervez când cineva îmi zice să nu mă enervez.
Mă enervez când mi se spune ceva dureros. Şi e legat de el.
Mă enervez când cineva ce trebuie să scrie, dar n-o face.
Mă enervez când oamenii pe care timp de 3 luni încerci să-i uiţi, şi în sfârşit se primeşte, reapar pentru a nu permite asta.
Mă enervez pe aceea că-s naivă.
Mă enervez când simt....simt multe şi nu pot descifra ce şi în ce cantitate.
Mă enervez că-s geloasă pe tot ce cândva a fost la 5 metri aproape de mine.
Mă enervez că nu-mi pot găsi liniştea când am nevoie.
Mă enervez că trebuie să fiu auzită dar nu ascultată.
Mă enervez că trebuie să vă ajut.
Mă enervez că am migrene.
Mă enervez că trebuie să murim cândva. Şi că eu mă tem de asta.
Mă enervez pe singurătate.
Mă enervez pe prostiile oamenilor, şi mai mult, pe tupeul meu.
Mă enervez pe control.
Mă enervez pe dor.
Mă irită.
Totul!
Şi...dă-mi pace, voce interioară, că mă enervez că vorbeşti când vreau să adorm.