Story about a star.

O să vă spun o poveste. Una despre care mulți au auzit...și mulți presupuneau că există. Deși poate nici nu există.
A fost o dată, ca niciodată...o visătoare. Visa la oameni buni, la alții ca ea, nu la lucruri materiale.
Nu iubea deloc paharele de cafeină de care unii erau dependenți. Nu iubea deloc.
Într-o bună zi, ca în povești, a întâlnit niște gânduri comune și totodată contradictorii. A zâmbit și s-a implicat în sufletul acelui căpcean. Căpcean cu gânduri limpezi la ora târzie și inima caldă indiferent de temperatura de afară.
Acelui omulean îi plăceau pozele, dar vorbea de ele doar până când a avut cum le face...dispăruse entuziasmul o dată cu împlinirea visului.
Din cauza că Ea aspira la reciprocitate, aștepta El să se cointereseze de următoarele întâlniri. Ea accepta, interesată de noile teme de discuții în plină noapte. Și în una din ele, apăruse o strânsă legătură. Ceva mai mult ca prietenia, deși ei așa o numeau și mai mult ca iubirea...apăruse o putere de stele, atrase una de alta și tot odată limitate la distanță. El o încălzea cu sfaturi, existență și puloverul prea pufos și moale, Ea cu compania iubitoarei a aceluiași playlist muzical și timidei care tăcea ascultându-i vocea. El o numea copil, povestindu-i toată viața sa legată de prezent iar Ea pe el...''idiot''. Ironic, evident. Râdeau când spuneau prostii legate de relații și nu observau cum Ei deveneau o singură Planetă. Unde viețuiau copii fericiți cu părinți înțelegători și inimi mari. Idiotul ăla aștepta consolare la fiecare greșeală, iar Copila speranțe...speranțe că totul va fi bine și frumos. Fiecare îi oferea celuilalt cele cerute. Și se spune că nu s-a cerut mult deși, nu am de unde să știu...
Într-o altă zi, am observat-o cum nu refuza cafeaua.
Nu iubea deloc să refuze. Nu iubea să refuze dependența sa de lumina lui.
Am înțeles că Copila încetase să se simtă copilă, pentru că primea mai multe cadouri de la alții.
Idiotul îi scria. Îi scria despre o provocare.
Ea i-a zis că se teme.
El a zis că nu-i spune nimic. Și adăugase că va fugi.
Ea a uitat.
Cică o vroia fericită, de aia o împingea de la alte persoane spre el. Uneori i se primea, așa cum fericirea mereu atrage...Într-o seară ca în basme, el a adus o floare.
Ea i-a mulțumit pentru tot ce a provocat El în mintea și inima ei.
El i-a mulțumit pentru tot. Pentru că el mereu mulțumea pentru tot.
Copila a vrut să-l sărute. Dar s-a gândit '' Altă dată.''
Se spune că a venit o zi, cu sfârșit nu de poveste cât a unui film de gen dramă.
El i-a scris: ''Eu mă duc''
La întrebarea ''Unde?'' n-a mai răspuns.
Ea l-a urât.
Și altă dată, El a încetat să mai lumineze. A devenit o stea căzută, fără Ea.
O stea care îi luminează doar lacrimile și memoria sa. O stea care a plecat în cosmos, departe de Planeta lor.
Sfârșit.