Cu timpul...

Cel mai trist e că îți reții durerea ore, zile, luni...și e de ajuns să-ți fie frig...să plouă...e de ajuns o secundă să uiți că trebuie să zâmbești și explodezi...în dor, lacrimi, strigăte. Nu. Cu timpul nu uiți.Cu timpul doar înveți să ascunzi amintirile. Înveți să trăiești cu durerea...și fără cel mai bun prieten.
Începi să înțelegi că coșmarurile se și trăiesc, nu doar visează. Și chiar mai mult, sunt mult mai strașnice.Cu timpul conștientizezi că trăiești pentru alții, fără ei să știe că nu ți-a trăi.Devii mai puternică...Nu de atâta că treci peste insomnii, certe și uiți de moarte...Devii mai puternică prin faptul că, privind în urmă, vezi un om mai slab căruia îi înghețau lacrimile...pe când acum ai învățat să îngheți tu sentimentele...pe o clipă. O clipă care îți demonstrează că merită, totuși, să taci și să nu ai încredere nici în propria persoană, pe timp de război între durere și realitate.
 Iar dacă crezi că trebuie să vorbești...oricum greșești. Și de-ar fi noi greșeli...dar nu-s noi. Te prostești și uiți de tot ce ai învățat până acum, îți eliberezi animalul din tine și după plângi că nu-l poți ucide...Și chiar nu poți. Dacă încerci, rămâi a fi animalul care ucide omul. Adevăratul om care ai fost.
Reiese că trebuie să taci. Să-ți calmezi dorința, plăcerea, curiozitatea, frica, dragostea, interesul și să taci. Pentru că lumea ține minte totul. Dacă îți reușește peste un timp să uiți și să devii fericită, societatea are o memorie bună...destul de bună pentru ați închide prezentul într-o închisoare din care, de fapt, ai ieșit tu. Te va amenința pentru ce ai fost și nu vor crede că trăiești bine. De ce? Pentru că nu te-ai abținut de la cuvinte cândva...Pentru că un moment ți-a costat o viață întreagă.
Încă și mai trist e că îți reții nervii ore, zile, luni...le oferi oamenilor partea bună din tine...îi faci fericiți...și e de ajuns să le dai un motiv...e de ajuns să îți permiți să eliberezi personalitatea sătulă de bunătate pe o secundă, și ei o vor ține minte anume pe ea.
Felicitări, ai devenit jertfa propriilor greșeli...deși au fost greșeli cu intenții bune, nu uita - lumea interpretează totul așa cum dorește ea.
Viața.