Iubire.

O să te înec. În ură.
O să mă tragi după tine. Măcar atunci mă vei dori alături.
O să te înec, Iubire...În apă rece, ca sentimentele pe care mi le-ai dăruit, și încet o să dispari. Pentru totdeauna, ca și toți cupidonii care m-au adus spre tine, Iubire.
O să mă răzbun în numele tuturor. Mai puțin pentru mine...că nu am nevoie de răzbunare. Eu iubesc și voi iubi dar ai provocat durere persoanelor pe care le iubesc eu, Iubire. Și e greu...
Te voi îneca în ploaie, unde s-au prelins multe lacrimi...O voi face în fiecare loc prin care ai trecut și o să te las pe tine să lupți cu circumstanțele grele...O să te las.
N-o să te ucid. O să te las. Să plângi. Să strigi.
O să te las să-ți pierzi vocea, ca și mine și să nu mai ai puteri. Să nu mai poți face nimic.
O să te las să trăiești și să vezi cum dușmanul meu- soarta îți va ucide și ție, Iubire, viața...Viața oamenilor pe care îi iubești tu.
Știu. N-o să mai exiști...așa cum nu mai exist nici eu. Așa cum nu mai există nici fericirea.
Va durea...Ne va durea enorm. O să las să te doară și n-o să te ajut, pentru că nu mai ajutat nici tu când trebuia, Iubire.
O să iai un cuțit...mi-l vei da să te ucid. Dar deja ești moartă...
Ne vom îmbăta în schimbări...dar voi fi lângă tine.
O să mă urăști...Și eu o să zâmbesc, cum mi-au zâmbit alții când am urât eu.
N-o să mai exiști, Iubire...vei fi deja Ură.
Ură întruchipată în o altă Ea.
Ea care se privește în oglindă, impunându-și speranțe...Ura tot are speranță.
Vei fi mai puternică, Iubire...Ura te va face mai puternică.
O să mă înțelegi atunci...și vei tăcea, când va trebui. Și vei fi deșteaptă, Iubire...
Nu vei provoca atâta durere. Deși nouă ne place durerea...
O să te înec în ură.
Și-o să rămân. Și-o să plâng. Cu tine, Iubire.
Mereu cu tine.