Best friend.

Și iac-așa tot timpul.
Nu vreai să suferi, atenționezi oamenii că GATA, s-a terminat cu bunătatea și iubirea și se găsește un om care să-ți demonstreze că tu, de fapt, ai mare nevoie de el. Și gata, ai devenit pentru a suta oară victima încă unui relationshitu-ului.
Eu nu am înțeles niciodată de ce apar așa oameni...pentru ce frumușel parcurg spre sufletul nostru dar când pleacă, o fac brusc, dureros și încă lasă fărămituri de durere în loc de suflet? Nu înțeleg...
Am învinuit mereu prietenele mele, care acum au rămas a fi doar niște fete cu care cândva vorbeam la telefon, în faptul că mă fac să sufăr și am înțeles că eu sunt vinovată pentru că permit asta. Ele mereu au știut punctele mele slabe, mă înțelegeau și oricum cu o tristețe pe chip îmi șopteau încet '' eu je nu mai am nevoie de tine ''
Dar eu am?
Asta e întrebarea la care răspunsul de fiecare dată rămâne a fi relativ, direct și tare interesant, așa cum nu mai știu nimic din momentul în care rămân singură.
Da, totuși mai am o singură cea mai bună prietenă, nu două, ca alte răsfățate norocoase, ci una: Singurătatea.
Ea a fost alături când plângeam și nu ezita să mă cuprindă, pentru că cea mai bună prietenă va fi alături cât de tare nu ai țipa la ea să te lase singură. Ha. Tot la singurătate ne tragem...
Ce să mai spun? Ah, eu am încetat să mai spun ceva...Oricum o să vorbească în numele meu alte persoane...așa cum alții mereu știu mai bine ce crezi, ce ai spus și ce simți. Eu je îs tâmpită agramată care nu-și poate expune gândurile, pe lângă alții.
Nu mai știu de ce am închiriat răbdarea...cândva uram să rabd. Că mi-e dor, zici? Nu, dorul ar arde prea mulți nervi. Resemnare...
Cu singurătatea, muzica și oamenii care vor să fie cu mine și demonstrează prin fapte, nu cuvinte. Ar trebui de deschis o școală pentru a învăța oamenii să simtă. Să simtă ceea ce simt alții și să sufere atunci când provoacă suferință altuia. Formidabil...
Oricum o să citești și o să ai o temă de discuție, plină de gelozie, antipatie și dispreț. Niciodată nu le-am plăcut oamenilor obsedați de alți oameni. Se tem să nu le fur ''suflețelele''. Deci, nu.
Eu prefer singurătatea și vă las vouă totul...Vă las să vorbiți, să râdeți, să vă vedeți de viețele voastre...
Dar tot ce cer e liniște...să nu vă întoarceți, că nu mai aveți ce lua. Doar dacă vă e dor de Marina cea care țipă :)
p.s. când eram mică, băusem din greșeală spirt.
senzația de ardere a plămânilor a fost o senzație strașnică și dureroasă.
deci, acum am impresia că înghit de 3 ori mai mult. arde sufletul.
*
Mulțumesc pentru Singurătate. O aleg pe Ea! Cea mai bună prietenă care nu o să mă lase, nu o să mă distrugă și o să moară o dată cu mine sau o să mă omoare atunci când îi voi cere asta.
Iaca pe ea eu aș pupa-o! ;)