Acasă.

Vreau să mă simt acasă. La cineva în pat. La cineva în casă. La cineva în inimă sau cămașă.
Îmi caut liniștea.
Vreau dimineți în care să mă trezesc ca o pisică și să nu vreau să mă ridic din pat. Să am motiv să nu o fac.
Să mă las sărutată de razele de soare. De soarele meu.
Vreau acasă la noi. Unde mă așteaptă acoperișul și apusul. Unde să așteptăm să cadă stele.
Unde îmi vei vorbi în toate limbile și îmi vei săruta ochii ce mor de somn.
Să fugim de toată lumea și să venim acasă. Să lăsăm după ușă lumea rea, lumea geloasă, lumea criticantă și să fim urâți, proști, nebuni doar între noi.
Să citim cărți. Pentru că noi iubim să citim cărți. Pentru că noi subînțelegem nu cărți.
Să ne fie frig când ne certăm.
Să ne sufocăm de căldura iubirii
și să ne înecăm în ploile lacrimilor mele
și să înnotăm în oceanele ochilor tăi albaștri
și să ne omorâm.
Să nu fumăm ca în filme. Prefer să mor de tine, nu de la țigări.
Deși...eu te-aș fuma...tot cu gânduri, sărutări și răceala ta mentolată.
Să nu mai vrei să privești alți ochi.
Să nu mai vrei să glumești glumele noastre cu altele.
Să nu mai vrei să faci fericită altă fată.
Să mă iai acasă și să mă cuprinzi până nu ne vom trezi cu riduri, nepoți și într-o altă casă...
Vreau să mă simt ca acasă. La cineva în cămașă, inimă sau casă.