2015

Furam petalele romanițelor și visam.

E incredibil câtă acuratețe poate avea un copil ce are în mână o păpădie. Când ai grijă să nu se spulbere nourașul de puf și să-l păstrezi pentru clipa când vei avea ce-ți dori. De parcă păstrezi un suflet...suflet naiv de copil care încă crede că dorințele se împlinesc dacă închizi ochii, sufli și lași ca puful să ajungă spre...

Creștem și jocurile rămân aceleași, deși nu ne dăm seama. 

Să recunoaștem, am încetat noi să facem puzzle? 

Care din voi nu a reconstruit o bucată din trecut? Sau care din voi nu tânjea după decuparea elementelor din viață pentru a le îmbina din nou și a pune Totul la locul său...

De-a v-ați ascunselea nu am încetat dar ne-am obișnut să jucăm mai des. Și mai rău, joaca s-a transformat în deprindere. Ne ascundem ca să ne caute, după care uităm că noi, de fapt, stăm cu frica de a nu fi găsiți și nu ne arătăm. 

Cineva se ascunde de oameni, altcineva se ascunde de sine. 

Copii mari ce încă se ascund și încă prietenesc cu posesorii ''jucăriilor''.