Opt gânduri.

 Vor trece zile, luni și ani și poate, vieți
Momente ludice, naive, chiar și proaste.

Și-ți vei aduce-aminte scurte dimineți

Târzii și somnoroase, amintiri nefaste.

Vei trece kilometri-n aer sau pe jos

Trăind cu altă lume-n alte locuri

Și o să arzi în noi priviri ambițios

Crezând că vei aprinde alte focuri.

Și ce tristețe, ce păcat, ce agonie

Va fi, când focul cel dorit și căutat

Va arde doar în amintiri. Ce ironie

S-aprinzi un suflet rece cu-n chibrit uitat.

Vei explora pământuri și păduri

În căutarea lemnului uscat și reciclabil,

Să poți menține-acele de cândva călduri

Și tot să fie frig, inegalabil.

Vei înota în a planetei mări și oceane

Și o să-ți faci clepsidre din nisipuri.

Pe plaje vei trăi cu alții noi romane

Dorind să simți intens, iubirea, ca pe timpuri.

Și ce uscat, ce putred, ce nonsens

Să riști să guști din apele străine

Și să nu dai de-acel gust intens.

Să nu mai vezi, să nu mai simți ce ai simțit cu mine.

Să mă dorești, în muta așteptare

În ochii altcuiva, pe alte buze.

Să treacă ani și vieți în așteptare

Și să pierzi totul. Gust, plăcere, muze.

Vei pierde tot ce ai doar pe pariuri

Și vei miza pe suflet și pe viață.

O să trăiești o viață în pustiuri

Cu gândul la târzia, somnoroasa dimineață.

În care refuzat-ai un sărut.

Ultimul sărut.