Tu-perete. Eu-gălăgie.

 

Căldură. E prea cald pentru a sta cuprinși.

Tu-perete. Eu-gălăgie.

Nu pot fi închisă. Nu vreau. Nu știu.

Spațiu. E prea puțin pentru a fi împreună.

Eu am nevoie de intersecție dar tu de o paralelă.

Continuă și fără punct de întâlnire. Știu.

Căldură. Prea mult lipsește pentru a sta cuprinși.

Nu poți cuprinde un perete. Nici o gălăgie.

Nu pot să te mișc din loc. Nu poți să mă deconectezi.

Peretele nu poate opri gălăgia. Gălăgia nu poate mișca peretele din loc.

Căldură. Ce ne facem dacă nu avem geamuri?

Claustrofobii nu au nevoie de pereți iar cei ce suferă de misofonie urăsc gălăgia.

Nici ușă nu avem pentru a fugi. Nici cheie. Nici dorință.

Naiv perete. Naivă gălăgie.

Nu existăm. Spre fericirea noastră...

Apoi, îți imaginezi o casă făcută doar din pereți și gălăgie?

Ce casă de nebuni ar fi...sau este.