Cum aş începe eu revoluţia.

Un ultim mesaj ce ar trebui lăsată persoanelor care nu respectă sexul slab.

Hai, continuă. Mă deranjezi? Nu, nu-ţi face grij, doar nu e prima dată, m-am deprins. Dar, ca printre altele, să nu uiţi că într-o zi nu o să mai ai ce ucide în mine.
Şi aşa-s putrede sentimentele, de inimă tac.
Şi poate ştiu ce, dar nu mai vreau să fac. E inutil să readuci la normal trecutul. Ucide-mă şi punem punct, fără celelalte două. Nu spune că n-ai cum, că te vei contrazice când vei avea nevoie. Păpuşă? Parcă eram cândva marionetă..sau deja mi-ai promovat perfecţionarea? Îţi pare...Degradez!
Şi ai grijă când mă loveşti, că mă voi ridica într-o zi şi voi fi mai presus de metodele tale "efective". Nu mai respect nimic în tine, decât amintirile noastre. Un început de dragoste frumos, cu gust de gem de portocale şi miros de vanilie de dimineaţă...A fost frumos. Ca la toţi. Mai ţii minte cum mă trezeai noaptea pentru că-ţi era dor de ochii mei? Ei, cum să ţii minte, dacă acum durerea citită în ei nicidecum nu coincide cu ceva ce ţi-ar aduce aminte.
Câteodată vreau să-ţi spun că te iubesc.
Dar e destul să mă greşesc. Nu meriţi nici măcar cuvinte.
Plec. Din istoria femeelor răbdătoare.

                                                                                                                                                          Pentru aluziile bărbaţilor. 

De la noi.