Too strange for somebody.

L-am iubit începând cu prima îmbrăţişare...
M-a cuprins strâns de tot şi aveam impresia că mă fură de la soare.
Dar mă fura de la nouri, crezând că voi zbura cu el, departe...
Şi am crezut că vom fi împreună pân' la moarte.
Şi vom fi. Poate.
Îmi plăcea cum se juca cu părul meu, în noapte...
Şi-l ridica cu el, în direcţii ascunse.
Odată cu el, ajungeau la mine şoapte.
Temeri supuse şi frici impuse.
De oameni.
L-am iubit, crezând că tot el mă iubeşte.
Că nu-s naivă şi renunţ la toate pentru fericirea de pe pământ.
Dar am dorit căldură de la el. Întrând în casă, m-a predat căldurii, a zis că mă păzeşte...
Dar nu are puteri destule pentru a-mi întreţine viaţa. Doar e un Vânt.
Vântul ce mi-a suflat în părţi fericirea, dar în schimb, a insuflat viaţă reală. Nu de aia cât ţine ploaia.

Cu vântul.