De atâta că e imposibil fără tine.

Cum băi să scriu despre tine la trecut, pe când tu erai aici...mă implorai să ies că înnebuneai în casă. Cum să accept ceva ce nu se acceptă?
Cum să cred că erai narcisist dacă nu te-ai iubit destul ca să trăiești?
Cum să mai suport toată muzica noastră?
Cum să mai trec peste apusurile pe care le fotografiam împreună?
Cum să supraviețuiesc fără sunetele tale?
Cum să iert egoismul tău când mă impuneai să trăiesc? Fără tine.
De data asta din nou scriu prea depresiv, dar scuze, nu m-ai lăsat să aleg. Nu m-ai lăsat să te opresc, nu m-ai lăsat să te ascult, să te susțin, să te ajut.
Și nu am crezut că voi scrie cândva despre tine...și țin minte cum ți-am promis că o voi face doar după moartea ta. Doar de asta și scriu...că sper că tu citești și vezi că deloc nu e ușor fără tine.
Erai prea perfect ca să te merit eu alături pe mai mult timp? Sau nu știai cum să-mi mai hrănești dragostea? Pentru că era.
Să nu crezi că accept...sufletul nu o face. Te urăște pentru că l-ai luat cu tine o dată cu ''zborul'' tău.
Să știi că împreună cu dispariția acelui El, a apărut o Ea în mine. Cea căreia îi va fi dor de fumul de țigară, glumele tale și ideologiile unui ateist. Care va aștepta să fii din nou online și să o suni la miez de noapte. Cea care va păstra pentru totdeauna căldura ultimei tale îmbrățișări și mirosul trandafirului.
Cea care va urî etajul 11, pentru că tu o făcuse-i să nu mai simtă frica de înălțime...dar acum mi-ai insuflat frică de neexistența ta de-acolo.
Nu pot, nu vreau și nu știu cum o să conștientizez că nu mai ești...nu știu cum voi trece peste așa lucruri, deși...am un prieten tare bun care mă va ajuta.
Ah, am uitat. EL a dispărut.
Și...da, o să te țin minte pentru totdeauna. Pentru că ai schimbat viața mea cu venirea și plecarea ta. Pentru că mereu vei rămâne Cristi  romantic, pervers și curajos. Pentru că voi vrea în continuu să cred că ni sa primit să demonstrăm că prietenie între fată și băiat există, deși tu spuneai contrariul și că eu am câștigat...deși tu te-ai predat morții.
Cum să trec peste totul când nu ești alături?...
Cum să nu am nevoie de tine?
Cum să nu înnebunesc și eu, la rândul meu, o dată cu alții?...
Eu nu pot! Nu pot fără aer...fără tine.

                                                                                     ♥

M: Ia'uite, un avion...sau nu-i avion?
C: Da, stai să-l fotografiez.
M: De aici dacă cazi, mori?
C: Te temi? Nu te teme.
...Vreu la viceu.